Sistemul nostru educațional are multe lacune, cea mai mare fiind etapa de tranziție a tinerilor de la studii în câmpul muncii. Pe lângă faptul că, în general, sunt puține locuri de muncă atractive, tinerii au mai puține abilități necesare pentru a se integra pe pozițiile existente. În loc să rezolve aceste probleme, statul și, în special, unele universități și-au amintit de existența unei Hotarâri de Guvern comuniste din 2001, care, la modul practic, poate obliga orice student care a învățat la buget să lucreze pentru o instituție aleasă de universitate.

Aspectele de ilegalitate și abuz depășesc până și gradul de neprofesionalism al autorităților moldovenești evidențiat de atâtea ori în deciziile acestora.

În primul rând, deși această Hotărâre de Guvern a fost readusă în discuție de Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie, prevederile HG sunt aplicabile pentru orice specialitate la care statul oferă locuri bugetare. Altfel spus, orice student care a urmat studiile (superioare sau medii) la buget poate fi impus de stat (autorități) să meargă să lucreze timp de 3 ani oriunde în țară, iar dacă acesta refuză, poate fi impus (ca în cazul studenților de la medicină) să întoarcă universității o sumă X de bani. Suma este X pentru că nimeni nu știe cum ea este calculată. Inacceptabil este și că, la semnarea contractului de studii, tinerii nu sunt informați despre această obligativitate și nici nu li se explică modul de aplicare a legii sau formula de calcul a sumei.

Mai departe, mai grav.

Studenții sunt repartizați strict după oferta de locuri de muncă primită de la instituțiile statului. Asta înseamnă că studenții sunt repartizați fără a lua în considerație situația lor familială, de sănătate sau performanța universitară. De exempu, dacă un tânăr care a absolvit facultatea de fizică vrea să-și întemeieze o familie în Ungheni sau este interesat de cercetare și vrea să continue un master la Chișinău sau a obținut o bursă internațională, este posibil ca statul să ignore aceste detalii și să impună tânărului să meargă să lucreze în Cahul sau să-i ceară sume exorbitante de bani pe motivul încălcării contractului.

După mai mult de 15 ani de la adoptare și numeroase modificări, această Hotărâre de Guvern este ilegală și intră în contradicție cu câteva legi.

În primul rând, Codul educației nu prevede că un asemenea mecanism poate de principiu să existe, prin urmare aprobarea unui asemenea mecanism de către Guvern nu are bază legală.

Mai mult decât atât, HG contravine în mod expres Articolului 86 din Codul educației care stipulează că raporturile dintre student și instituția de învățământ se reglementează prin “Contract de studii” – în timp ce Hotărârea de Guvern face referință la “Contractul-tip privind realizarea studiilor …” (denumirea acestui contract se întinde pe încă 2 rânduri). Pentru că universitățile deseori ignoră acest lucru – legalitatea, aplicarea și relevanța în sine a Hotărârii de Guvern 923 poate fi pusă la îndoială. De asemenea, nu este clară aplicarea HG în privința tinerilor care au studiat la buget doar o parte din perioada totală de studii (de exemplu, un an la buget și următorii doi la contract).

Pe lângă Codul educației, Hotărârea de Guvern contravine legii cu privire la funcția și statutul funcționarului public, deoarece această lege stipulează că funcțiile publice în administrația publică se ocupă prin concurs public și nu prin repartizare. Respectiv orice hotarâre care oferă cuiva o funcție publică fără ca acea persoană să treacă prin concurs public este ilegală.

O prevedere care hărțuiește tinerii, nu îi încurajează.

Dincolo de faptul că această hotărâre este ilegală și administrată greșit, HG 923/2001 este învechită, inutilă și comunistă. Cu siguranță, statul trebuie să rezolve problema asigurării localităților cu specialiști, dar statul trebuie să facă acest lucru prin motivarea tinerilor, prin salarii mai mari, prin oportunități de creștere profesională, prin asigurări sociale oferite tinerilor sau, la urma urmei, prin atenție, apreciere și laudă pentru tinerii care decid să meargă în localități – nu prin coerciție și șantaj, așa cum face statul acum. Prin abuz, șantaj și dezinformare, statul nu poate și nici nu trebuie să rezolve problema ocupării funcțiilor vacante în localități. Este nevoie de o schimbare profundă și radicală în asigurarea localităților cu specialiști și re-popularea localităților din Republica Moldova.

Până atunci, un lucru este clar – Hotarârea de Guvern 923 din 2001 trebuie abrogată.