Ieri, pe pagina web a Parlamentului, a fost publicată o sinteză a recomandărilor Comisiei de la Veneția și soluțiile care au fost incluse în versiunea finală a legii. Precum ne așteptam, această sinteză arată triumfalist, în sensul în care lasă să se înțeleagă că mai toate recomandările Comisiei au fost luate în considerație.

Așa este în realitate? Sigur că nu.

Guvernarea a acceptat doar formal o mare parte a recomandărilor Comisiei, prin reformularea unor prevederi sau prin introducerea unor noi sintagme/texte, fără ca observațiile să fie soluționate în fond.

Să le luăm pe rând:

1. Legea a fost adoptată în lipsa unui consens larg; principalele forțe de opoziție atât parlamentare (PLDM, PL, PCRM), cât și extraparlamentare (PAS, PPDA, PN), precum și societatea civilă nu au susținut proiectul. Cele 74 de voturi din Parlament nu reprezintă un consens – însăși Comisia de la Veneția a spus acest lucru.

De altfel, prin aducerea forțată a bugetarilor la o manifestație pro sistemul mixt în condițiile în care în aceeași zi avea loc un protest împotriva sistemului mixt, guvernarea a demonstrat încă o dată lipsa consensului.

2. Riscul influențării parlamentarilor din circumscripții de grupuri de interese și de afaceri rămâne în continuare, soluțiile propuse nefiind în măsură să răstoarne temerea Comisiei.

3. Votul în diasporă ridică în continuare multe întrebări – chestiunea a fost soluționată doar formal (prin indicarea câtorva norme referitoare la modul de constituire a circumscripțiilor și a secțiilor de votare), însă problema de bază a rămas: diaspora va fi discriminată, întrucât puterea votului diasporei va fi cu mult mai mică decât puterea votului cetățenilor din țară (mai ales în raport cu cei din regiunea transnistreană).

De altfel, prevederile pe care guvernarea le denumește ”criterii” pentru delimitarea circumscripțiilor din țară și de peste hotare s-au regăsit, în cea mai mare parte, și în versiunea de proiect; și cu toate acestea, Comisia de la Veneția a obiectat precum că nu ar fi suficient de clare.

4. Problema controlului la finanțarea partidelor și a campaniilor, semnalată de Comisia de la Veneția în 2014 și reiterată în 2017, nu a fost abordată în totalitate; micșorarea cuantumului maxim al donațiilor nu are o legătură directă cu ”controlul” asupra finanțării partidelor și a campaniilor.

5. Deși Comisia de la Veneția a indicat că prezentarea ”cazierului de integritate” poate duce la excluderea arbitrară din cursa electorală, în proiectul final această cerință a rămas. Practic, Agenției Naționale de Integritate – instituție aflată sub control parlamentar – i se acordă dreptul de a decide cine poate și cine nu poate fi candidat în alegeri (dacă agenția nu eliberează ”cazierul de integritate”, persoana nu poate candida).

6. Comisia care va trebui să delimiteze circumscripțiile este doar declarativ ”independentă”, or, reieșind din componența ei, majoritatea absolută o va deține guvernarea. Nici măcar partidele care au susținut candidatul comun ce a luat 48 % în alegerile prezidențiale (PAS, PPDA) nu vor avea reprezentanți în componența acestei comisii.

7. Legea a fost adoptată în lipsa unor dezbateri largi; la cele câteva mese rotunde organizate de Comisia juridică nu au participat nici partidele de opoziție (parlamentară, extraparlamentară), nici societatea civilă relevantă. Nici chiar la momentul adoptării proiectului în lectură finală în Parlament, nu au existat dezbateri – proiectul a fost votat în doar 4 minute, iar textul definitivat a fost plasat pe site-ul Parlamentului abia cu o zi înainte de votarea finală.

8. Proiectul nu conține prevederi care să îmbunătățească ”reprezentarea” femeilor în Parlament, ci doar stabilește unele măsuri de stimulare a ”participării” femeilor în alegeri (simțiți diferența?!). În plus, prevederea referitoare la stimularea financiară a partidelor care vor propune femei în circumscripțiile uninominale ridică probleme de legalitate, întrucât contravine ”filozofiei” finanțării partidelor de la buget stabilită în legea-cadru (banii se dau în funcție de voturi și nu pe baza simplei participări).

9. Chiar dacă Comisia de la Veneția a recomandat ca deciziile importante să fie luate de CEC și nu de consiliile electorale de circumscripție, legea acordă consiliilor electorale de circumscripție (și nu CEC-ul) dreptul de a decide înregistrarea sau neînregistrarea candidaților din circumscripțiile uninominale.

10. Pragul electoral a fost micșorat doar pentru blocurile electorale (de la 9% la 8%) – ceea ce era din start o problemă secundară, pe cînd în cazul partidelor, pragul electoral a rămas la nivelul de 6 %.

Blogul PAS reprezintă o platformă de discuții și dezbateri și nu întotdeauna reflectă poziția oficială a Partidului Acțiune și Solidaritate.