Cui  i-e frică de BAC?

Am urmărit cu reală îngrijorare explozia de„ îngrijorare” a unor persoane sus-puse referitor la rezultatele și, mai nou, la modalitatea de desfășurare a sesiunii de BAC-2017.

În mod normal, după ce se încheie orice sesiune, comunitatea educațională vine cu opinii, sugestii, propuneri de perfecționare etc., deoarece procesul de evaluare, ca oricare altă activitate educațională, este unul în continuă evoluție. Apropo, sesiunea se încheie în fiecare an cu un Raport final detaliat, elaborat de Agenția Națională pentru Curriculum și Evaluare, care este la îndemâna oricui pe site-ul acestei instituții.

În acest an însă rămânem surprinși de „tematica discuțiilor” declanșate în Comisia parlamentară de profil , chiar în toiul desfășurării sesiunii de BAC! Domnilor, sesiunea încă nu s-a încheiat!

Unul dintre subiectele discuției l-a constituit faptul că „nu trebuia” aplicată o anumită schemă de convertire a punctajului în note. Problema este una discutabilă, deoarece, în practică, există mai multe scheme de convertire – fie cu grilă predefinită, fie cu grilă ajustată, în funcție de rezultatele la BAC. Însă, atenție mare! Modalitatea de convertire se discută și se aprobă înainte de demararea sesiunii! Odată aceasta aprobată (și aplicată deja!), nu mai este loc pentru discuții în timpul sesiunii! Notele au fost deja conturate, diplomele au fost deja printate și distribuite absolvenților, deci care ar fi sensul bulversării opiniei publice și al inducerii ideii că „nu așa trebuia!”? Care este scopul final al acestor discuții, chiar în plină sesiune?

Un alt subiect al „dezbaterilor” aprinse l-au reprezentat pretinsele „carențe de calitate” ale unor subiecte de BAC, la unele discipline școlare. Or, aceasta este o problemă eternă! Nimeni nu poate elabora teste ideale, deoarece teste ideale nu există! Se pare însă că asistăm la umflarea (până la „plesnire”?) a unui „balon de săpun-senzație”, care, de fapt, speculează sincera dorință a unor profesioniști de a îmbunătăţi calitatea subiectelor de BAC (și atât!). Nobilă aspirație a acestor profesioniști, însă aceștia nici nu și-au închipuit că subiectul va fi redimensionat până la discuții în comisii parlamentare, cu tendința de sentință atotcuprinzătoare – „totul e putred, totul e la pământ, săriţi!”.

Încă un subiect care a generat „nobila neliniște” a doritorilor de puricare a sistemului de evaluare – comisiile de BAC.  Vedeți dumneavoastră, „nu așa ar fi trebuit sa fie alcătuite!”. Să admitem. Și acum ce facem? Anulăm BAC-ul? Repetăm BAC-ul cu alte comisii, alcătuite „corect”? Ce înseamnă „corect”? Oameni care convin cuiva? În altă ordine de idei, s-a încălcat cumva vreo prevedere a modului de alcătuire a comisiilor? Dacă da, atunci să ni se spună și nouă – care prevedere, care articol, al cărui regulament sau al cărei metodologii, a fost încălcat? Iar dacă nu a fost încălcat niciun articol, atunci despre ce vorbiți, domnilor? Despre faptul că „ar fi bine să fie altfel”? Posibil. De asta și există Raportul final, care urmează să apară după sesiunea suplimentară și va declanșa, cu siguranță, discuții și sugestii pentru „ce se poate face mai bine”.

Și o ultimă remarcă. Salutăm discuțiile argumentate despre educație. Acestea au rolul să ajute la conștientizarea situației actuale, dar trebuie să conțină și o bază pentru perfecționare. Însă aceste discuții au valoare doar atunci când se desfășoară în mod civilizat, în cadrul comisiilor, echipelor, grupurilor de profesioniști. Dacă cineva remarcă anumite carențe, acestea pot și trebuie să fie subiect de discuții, dar în timpul, formatul și cadrul potrivit. Sistemul educațional, inclusiv procedurile de evaluare, nu reprezintă propria „grădină de zarzavat”, unde vii cu sapa și, pretinzând că ai acest drept, tai în stânga și în dreapta tot ce nu-ți place sau te deranjează. Agenția Națională pentru Curriculum și Evaluare reprezintă, deocamdată, o structură relativ autonomă (a nu se confunda cu o Direcție obișnuită a Ministerului Educației!), care își elaborează metodologia de evaluare și procedurile aferente cu suficientă anticipație, le aprobă, conform regulilor, și le aplică, respectând ceea ce s-a aprobat. Odată demarate, procedurile și protocolul desfășurării nu mai pot fi modificate, pe parcurs, de unele persoane cu funcții administrative, pornind de la faptul ca acestora ceva „nu le place”. Dacă nu le place, ar fi, poate, cazul ca, după încheierea sesiunii de BAC, să convoace una-două comisii de specialitate? Acestea ar putea identifica succesele și eventualele vulnerabilități ale sistemului de evaluare. Succese care să fie perpetuate și vulnerabilități care să fie evitate în următoarele sesiuni de BAC.

Pe final, încă un lucru. Agenția Națională pentru Curriculum și Evaluare și-a câștigat un respect binemeritat în ultimii ani de activitate, respect bazat pe două lucruri foarte importante – incoruptibilitatea, care a adus o cu totul altă valoare examenelor de BAC, și implementarea unui sistem logistic de desfășurare a sesiunii de BAC foarte complex și eficient, care funcționează ca un ceas elvețian.

Oare nu cumva tocmai aceste două lucruri deranjează? Și, de fapt, oare nu cumva asistăm la un asalt, camuflat cu „nobile intenții”, al ultimei redute? Dacă e așa, nu cumva este cazul să le spunem atacatorilor să-şi pună pofta-n cui?