Recent, CEC-ul a readus în atenția opiniei publice un subiect care părea, la un moment dat, epuizat – referendumul consultativ inițiat de Președintele Dodon și programat pentru 24 septembrie 2017. Instituția electorală a solicitat cetățenilor din diasporă să se înregistreze prealabil în vederea deschiderii secțiilor de votare peste hotare.

Nu știm încă dacă acest referendum va avea loc. Or, deocamdată resurse financiare pentru desfășurarea lui nu au fost alocate.

Dacă totuși referendumul va avea loc, nu întrevăd un alt scop real al acestuia decât diminuarea drastică a vocii diasporei în cadrul parlamentarelor din 2018. Explic de ce.

Conform actualei redacții a Codului electoral, unul dintre criteriile de bază pentru deschiderea secțiilor de votare peste hotare este participarea la ultimul scrutin electoral. Astfel, secțiile de votare pentru prezidențialele din 2016 s-au deschis luându-se în considerație participarea diasporei la alegerile din 2014.

Pornind de la aceste prevederi legale, pentru parlamentarele din 2018, indiferent de sistemul electoral, cele mai multe secții de votare ar trebui deschise în statele și orașele unde prezența la vot la ultimul scrutin, adică la prezidențialele din 2016, a fost masivă: Italia, Marea Britanie, Irlanda, Franța, Germania etc. După calculele noastre, ar trebui deschise în jur de 150 de secții de votare.

Însă, în situația în care are loc referendumul lui Dodon, prezența la prezidențialele din 2016 nu va mai constitui drept bază pentru deschiderea secțiilor de votare la parlamentarele din 2018. De ce? Pentru că ”ultimul scrutin” dinaintea parlamentarelor va fi anume referendumul lui Dodon din 2017.

Deoarece diaspora nu are cum să participe în număr mare la plebiscitul dodonist, numărul secțiilor de votare pentru parlamentarele din 2018 ar putea fi mai mic și decât cel din prezidențialele din 2016 (când un număr mare de cetățeni nu au reușit să voteze).

Guvernarea știe că diaspora este o forță care poate puncta decisiv la alegerile din 2018 (o prezență de circa 20 % în cazul constituirii a 150 de secții de votare poate înclina balanța alegerilor), iar cei avantajați nu vor fi, cu certitudine, nici PD, nici PSRM, deoarece cetățenii din afară nu pot fi șantajați sau manipulați cu Publika, cu Prime sau cu NTV. De aceea, se întreprind o serie de măsuri disperate menite să minimizeze rolul acestor cetățeni: de la micșorarea ”puterii electorale” a acestora în cazul promovării sistemului mixt la reducerea drastică a numărului secțiilor de votare din străinătate în cazul desfășurării referendumului. Nu ne-ar mira dacă, în general, se va interzice dreptul de vot, or, după cum auzim în ”dezbaterile” parlamentare, ”există state unde diaspora nu are drept de vot” (chiar dacă nu se spune că în acele state ponderea diasporei în numărul total de cetățeni nu depășește 1 %, pe când în Moldova această cifră trece de 35 %).

P.S. În proiectul sistemului mixt PD-PSRM, pe lângă criteriul prezenței la ultimele alegeri, pentru deschiderea secțiilor de votare urmează să se țină cont de înregistrarea prealabilă și de numărul de cetățeni care locuiesc într-o țară sau alta oferit de ”organele competente ale statului gazdă”. De aici două întrebări: este CEC-ul pregătit să facă față unei avalanșe masive de ”înregistrări prealabile” realizate de serviciile secrete ale Federației Ruse? Nu de alta, dar autoritățile electorale ale SUA se pare că nu au fost în stare să facă față acestor servicii; sau CEC-ul are specialiști mai buni decât SUA? Și a doua întrebare: este gata Ministerul de Externe să ia act de o informare oficială din partea ”organelor competente” ale Federației Ruse, precum că acolo ar locui, de exemplu, un milion de moldoveni?